Cât de devreme putem afla sexul copilului?

Spre deosebire de Kate, ducesa de Cambridge și de soțul ei, majoritatea cuplurilor care așteaptă un copil își doresc să afle sexul acestuia din timp, dintr-o multitudine de motive, fie ele obiective sau subiective: nerăbdarea, culoarea hainelor micuțului, designul camerei și așa mai departe.

Există multe obiceiuri populare pe care unele persoane încă le practică, încercând să afle sexul fătului. Dar dacă nu sunteți chiar genul să vă turnați sare în cap sau să vă plimbați verigheta legată cu o sfoară deasupra pântecelui, cu siguranță veți aștepta „verdictul” medicului.

Deși formarea vulvei sau a penisului copilului începe în cea de-a 6-a săptămână de sarcină, totuși certitudinea că veți avea un băiat sau o fetiță vine un pic mai târziu. Începând cu cea de-a 10-a săptămână de sarcină, se poate efectua testarea prenatală non-invazivă (NIPT). Există multe tipuri de astfel de testări (Harmony, Panorama, Neobona, Veracity și altele) recomandate în principal gravidelor care prezintă un risc sporit de a avea un copil cu anomalii genetice sau cromozomiale. Acestea constau într-un simplu test de sânge, prin care se vizează detectarea sindromului Down, Edwards sau Patau și a altor anomalii genetice sau cromozomiale. Dar această metodă poate oferi informații și despre sexul bebelușului. Testul constă în recoltarea sângelui matern pentru a fi analizat ADN-ul fetal. Fiind o metodă noninvazivă, pot solicita acest tip de test și gravidele fără riscul de a avea un făt cu anomalii genetice, dar care vor să se asigure că bebelușul este sănătos. Testul ADN fetal din sângele matern este unul dintre cele mai precise teste de screening din timpul primului trimestru de sarcină.

Sexul copilului se poate afla și prin examen ecografic, dar nu mai devreme de cea de-a 14-a săptămână, pentru că, până în acel moment, la scanarea cu ultrasunete din timpul primului trimestru de sarcină, băieții și fetele arată la fel. Prin intermediul ultrasunetelor, la ecografia dintre săptămânile 18 și 24, medicul poate spune părinților sexul copilului, dacă micuțul este așezat într-o poziție care permite vizualizarea.

Și amniocenteza poate indica în mod cert sexul bebelușului, dar este o testare invazivă, efectuată în primul rând când există suspiciunea unor boli genetice sau anomalii cromozomiale. Pentru că are un caracter invaziv (se prelevează o cantitate mică de lichid amniotic), amniocenteza presupune risc de avort spontan. Din această cauză, se efectuează doar gravidelor aflate în situația prezentată mai sus, nu mai devreme de săptămâna a 16-a de sarcină.

Pentru gravidele cu vârstă mai înaintată, cu risc de anomalii cromozomiale sau rude cu boli genetice, medicii pot recomanda testul de vilus corionic (CVS). Acesta este, în principal, un test diagnostic și nu unul care vizează doar aflarea sexului copilului. Pentru medici, ca și pentru părinți, este important ca bebelușul să fie sănătos, fie că este fată, fie băiat.

CVS este un test de tip invaziv și este asociat cu un risc de avort spontan (până în 3%). Spre deosebire de amniocenteză, poate fi efectuat mai devreme, între săptămânile 10 și 13 de sarcină. Într-o primă fază, medicul va realiza o ecografie, iar apoi va introduce un cateter în abdomen sau în vagin pentru a extrage o mostră de celule ale țesutului placental. Medicul va acorda o atenție sporită și informațiilor referitoare sexul copilului, mai ales dacă există suspiciunea că ar putea să sufere de o tulburare genetică legată de sex.

Bunicii noștri, după ce încercau prin fel de fel de metode empirice să afle sexul copilului, până la urmă concluzionau: „Să fie ce-o fi, numai sănătos să fie!”  Până în săptămâna a 10-a, dacă se efectuează testul ADN fetal din sângele matern, nu este mult de așteptat. Iar dacă bebelușul este sănătos, aveți o viață înainte să faceți planuri pentru el.