Tiroida – glanda care dă ritmul vieții noastre

Această mică glandă în formă de future, situata la baza gatului, imediat sub piele, joacă un rol determinant în organismul nostru. Atunci când ea devine disfuncțională, tot metabolismul este dereglat.

• Ce este tiroida?
• Cum funcționează glanda tiroidă?
• Ce este hipotiroidia?
• Ce este hipertiroidia?
• Tiroida și boala abortivă

Ce este tiroida?

Tiroida este o glanda care produce hormoni, în mare parte T4 (tetraiodotironina sau tiroxina) și T3 (triiodotironina). Toate organele din corpul nostru prezintă receptori la hormonii tiroidieni. Acești hormoni influențează:

• reglarea temperaturii,
• ritmul cardiac,
• sistemul digestiv,
• greutatea corporală,
• somnul,
• starea de spirit.

De fapt, hormonii tiroidieni ajută organismul să se adapteze schimbărilor de mediu înconjurător. Din motive necunoscute, femeile sunt mai predispuse la boli ale glandei tiroide, spre deosebire de bărbați, mai ales în perioadele cheie cum ar fi: adolescența, sarcina, perioada postpartum și menopauza.

Cum funcționează glanda tiroidă?

Tiroida își produce hormonii plecând de la iodul captat din alimentație (pește, alge, crustacee, gălbenuș de ou, lactate, soia, fasole verde). O alimentație echilibrată aduce în jur de 300 de micrograme de iod pe zi.

În anumite zone din țara noastră , iodul se găsește în cantitate scăzută în sol, apă și alimente. Aceste zone se numesc endemice sau gusogene și sunt regiuni de deal, subcarpatice. Aici, frecvența tulburărilor datorate deficitului de iod este mare.

Producția de hormoni tiroidieni este reglată de TSH (tireostimulina), un hormon produs de hipofiză – glanda endocrină situată la baza creierului. Dozajul acestuia din sânge permite depistarea anumitor disfuncții tiroidiene. În cazuri foarte rare, atunci când TSH și hormonii tiroidieni se află la valori minime sau maxime, problema poate să nu fie la glanda tiroidă, ci la glanda hipofiză.

Numeroase studii de specialitate au demonstrat că există o legatură stransă între glanda tiroidă și sănătatea reproductivă. Funcția acestei glande este sub controlul axului hipotalamo-hipofizar. Orice disfuncție a acestuia se traduce printr-un impact asupra fertilității înainte, în timpul sau dupa concepție.

Astfel putem declara că patologia tiroidiană este cea mai frecventă patologie endocrinologică la femeia de vârstă fertilă.

Hipotiroidia

Hipotiroidia (subfuncționarea glandei tiroide ) este o afecțiune frecventă, afectând 2-4% dintre femeile de vârstă fertilă.

Această boală este direct legată de secreția de anticorpi de tip tiroidian – anticorpii anti-tiroperoxidază (ATPO) și anti-tiroglobulină. Ca regula generală este provocată de o boală autoimună pe care o cunoaștem sub numele de tiroidită Hashimoto.

Boala poate lua diverse forme, iar diagnosticul se stabilește în primul rând clinic:

• pielea este uscată,
• scade ritmul cardiac,
• paloare tegumentară,
• constipație,
• oboseală,
• crampe musculare,
• tulburări de memorie,
• creștere în greutate
• tulburări ale ciclului menstrual (alternanță între scăderea și creșterea volumului și fluxului menstrual, amenoree, anovulație ).

La examenul de laborator se observă un dozaj crescut al TSH, cu o scădere a hormonului T4.

Consecințele asupra fertilității

Hipotiroidia se asociază cu hiperprolactinemia, un hormon responsabil cu lactația. Toate acestea se acompaniază cu tulburări de ovulație și creșterea ratei de avort. Pacienta care se prezintă cu hipotiroidie și infertilitate va primi tratament cu hormoni tiroidieni de sinteză pentru a scădea nivelul plasmatic de TSH – un target al terapiei.

Studii numeroase și bine efectuate au demonstrat că niveluri crescute de TSH pot fi asociate cu scăderea ratei de fertilizare în timpul procedurilor de reproducere umană asistată, urmate de scăderea ratei de sacină. Prin urmare s-a stabilit că în cadrul procedurilor de reproducere umană asistată, recomandarile sunt de a mentine un TSH < 2,5 mU/L.

Hipertiroidia

Hipertiroidia (funcționarea în exces a glandei tiroide), mai puțin frecventă decât hipotiroidia, afectează aproximativ 2,3 % dintre femeile care se prezintă pentru un consult de fertilitate, în raport cu 1,5 % dintre femeile din populația generală. Acești hormoni în exces duc la un surmenaj al organismului:

• crșterea ritmului cardiac,
• pierderea în greutate,
• nervozitate accentuată,
• tremor al extremităților,
• exoftalmie.

De asemenea, boala se poate acompania de tulburări de ovulație, având efecte deletere asupra fertilității.

În cadrul unei sarcini, hipertiroidia netratată poate duce la complicații cardiace materne, dar poate afecta și fatul. Crește riscul de anomalii de dezvoltare și nastere prematură.

Ca metode de diagnostic se folosește dozajul plasmatic al hormonului tiroidian T4, care se asociază cu un nivel foarte scăzut de TSH. Foarte important de menționat este că boala trebuie tratată înainte de concepție, sarcina nefiind recomandată decât după restabilirea funcției tiroidiene. Riscurile materne și fetale sunt prea importante în caz de sarcină.

Tiroida și boala abortivă

Unul dintre factorii determinanți ai bolii abortive este factorul endocrinologic care include disfuncția tiroidiană. Hormonii tiroidieni joacă un rol foarte important în dezvoltarea embrionului uman, studiile arătând legatura directă dintre hipotiroidia clinică sau subclinică și avorturile recurente.

Sarcina are un efect profund asupra tiroidiei. Pe măsură ce progresează, crește necesarul de hormoni tiroidieni. Prin urmare, orice afectare mai mult sau mai puțin evidentă trebuie depistată și tratată preconcepțional.

Orice forma ar lua, afectarea tiroidiană poate avea consecințe asupra fertilității. Se recomandă consultul multidisciplinar alcatuit din endocrinolog si ginecolog.

Autor: Dr. Cristina Damian, medic specialist obstetrică – ginecologie.